Autentificare



PROGRAM DE LUCRU
LUNI-JOI : 8.00 - 16.30
VINERI : 8.00 - 14.30


PAUZA DE MASĂ
LUNI-VINERI : 11.30 - 12.00

Informaţii contact

Tel / Fax : 0249.450.284
Cod postal : 237290
Get Adobe Flash player
Istoricul comunei Imprimare Email

Comuna Oboga este atestată documentar în anul 1590, iar cătunele de prin veacul al Xll-lea. Moşie a Buzestilor în secolele XVI-XVII, Oboga o vom întalni în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea în aşezământul lui Matei Morunglavul şi al soţiei sale Maria, când alături de moşiile închinate schitului Serbanesti-Vâlcea se număra şi "Partea a treia din moşia Oboga Sud Romanati". Informaţiile culese de la bătrânii comunei spun că Oboga a luat fiinţă pe vremea căpitanilor Buzeşti, deci pe la sfârşitul veacului al XVI-lea, în condiţiile următoare: pe vatra Obogii de Mijloc era un luminiş mai mare în mijlocul pădurilor pe care atunci erau imbinate. Aici se ţinea târg mare de vite, unde după mai multe zile în şir strămoşii şi negustorii îşi făceau bordeie pentru adăpost, unii statornicindu-se aici şi punând bazele primelor locuinţe ale comunei care a luat numele de Oboga de la Obor-târg de vite. Numele comunei este trecut în catagrafia regulamentară din 1831, plasa Olteţu de Sus sub denumirea de Obogua(Oboga), care are originea slavă.

Tudor VladimirescuOboga a constituit unul din punctele de declanşare a luptei de emancipare socială şi naţională a poporului nostru. Copleşiţi de exploatarea împotriva căreia se ridicaseră de-a lungul anilor, ţăranii comunei Oboga se vor înrola în masă sub steagul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, care în drumul său spre Bucureşti a oprit la Slatina între 4-10 martie 1821. Căpitanul Niţu Dobriceanu din Oboga participa alături de oastea eteristă în bătălia de la Drăgăşani unde au încercat să opună rezistenţă trupelor turceşti. Între anii 1822-1848, pe meleagurile judeţului Olt sunt menţionate zeci chiar sute de conflicte şi revolte. Un asemenea conflict este menţionat în anul 1828 când "Costache Obogeanu, proprietarul moşiei Oboga se plânge cârmuirii Judeţului Romanaţi de faptul că locuitorii clăcaşi de pe moşie ocupându-se cu meşteşugul olăriei au lăsat pogoanele nelucrate (Arhivele Statului, judetul Olt, fond prefectura Romanati, des 99/1838, j.t80)".

Între anii 1831-1847 documentele vremii consemnează în localităţile judeţului Olt peste 123 de diferite mişcări sociale. Alături de revoltele din satele Bălăneşti, Crampoia, Şerbaneşti, Tituleşti sunt menţionate şi cele de la Oboga şi Calui. Între capii revoluţiei din iunie 1848 din judeţul Romanaţi vom întâlni pe Gheorghe Magheru - cârmuitorul judeţului, pe căpitanul Nicolae Pleşoianu, Popa Şapcă din Celei, pe slătinenii loan lonescu Staicovici şi Gheorghe Văleanu, dar şi pe Gheorghe Chiţu, comisar de propagandă în timpul revoluţiei de la 1848 (M.Regleanu,cit.p.57) care s-a născut la 24.08.1828 în comuna Oboga, judeţul Romanaţi. În 1848 Comitetul Revoluţionar din Bucureşti l-a însărcinat cu explicarea Proclamaţiei la nivelul maselor populare. Printre Dorobanţii si Pandurii din comuna Oboga s-au numărat: Andrei Ion, Marin Seica şi Lepădat Voicu (Arhivele Statului Craiova, fondul general Gheorghe Magheru XIV/4 1.36-39).

În războiul pentru independenţă de la 1877 au luptat şi locuitorii comunei Oboga asemeni tuturor românilor, unii dintre ei sacrificându-şi viaţa. O contribuţie importantă a locuitorilor de pe aceste meleaguri la susţinerea războiului de independenţă a constat în miile de zile prestate pentru executarea lucrărilor genistice de pe linia Dunării şi a râului Olt, precum şi în ajutorarea soldaţilor şi răniţilor prin oferirea de ofrande sub formă de bani, alimente şi îmbrăcăminte.

Condiţiile grele de muncă şi viaţă în care se aflau locuitorii comunei Oboga, lipsa de asistenţă sanitară, lipsa de pământ şi hrană i-a determinat pe 8 locuitori ai comunei să adreseze o cerere către Ministerul de Interne, în care se arăta lipsa pământului, a hranei, a nutreţului pentru vite şi solicitau a se interveni la Eferia Spitalelor civile din Bucureşti spre a fi învoiţi cu vitele în pădurile statului pentru paşunat (Arhivele statului Slatina, fond Prefectura judeţului Romanaţi dos.32/1905 f.9). La scurt timp a început răscoala, bărbaţi, femei şi copii se adunau la moşia boierului Dincă Lăzărescu, au incendiat conacul, au distrus "registrele de socoteli", au scos din pivniţă vinul, au distrus firele telefonice. Capii răscoalei din Oboga au fost: Marin Bălan, Dinu Balaşa, Dumitru Bouleanu, Marin Pitiş la care se alătura Tudor Pielmus, C.Pielmus, Nicolae Polifronie şi alţii. Capii răscoalei au fost arestaţi si judecaţi.

În a doua jumătate a secolului al XlX-lea, Oboga făcea parte din plasa Olteţu de Sus, judeţul Romanaţi şi se compunea din satele: Oboga de Sus cu 464 locuitori, Oboga de Mijloc 1400 locuitori unde era Primăria, Oboga de Jos cu 218 locuitori aşezate lângă Olteţ în partea dreaptă. Ocupaţiile locuitorilor erau agricultura şi creşterea vitelor. La extrema dreaptă a vieţii politice în comuna Oboga s-a aflat mişcarea legionară a cărei bază socială a fost eterogenă, dar care şi-a găsit adepţi şi în cadrul comunei, majoritatea fiind ţărani amăgiţi de lozinca: "Omul si pogonul", dar şi preoţi care sperau într-o rapidă ascensiune pe scara ierarhiei clericale şi sociale, conducătorul acestei organizaţii fiind Nae Gagiu. La extrema stângă a vieţii politice interbelice se aflau comuniştii care îsi intensificaseră activitatea de propagandă şi în lumea satelor, deci şi în comună fără a dispune de o audienţă socială largă cu excepţia unor elemente defavorizate economic şi compromise politic. Reforma agrară din 1921 nu a reuşit să schimbe prea mult soarta ţărănimii, existând disparităţi care nu puteau să genereze decât o puternică tensiune în rândul locuitorilor.

Adoptat la 23 martie 1945, Decretul pentru înfăptuirea reformei agrare a produs importante mutaţii în structura socială din comună, au luat fiinţă gospodării noi, altele s-au consolidat din punct de vedere economic, ponderea ţărănimii sărace a scăzut şi a crescut rolul ţărănimii mijlocaşe. Dezvoltarea industriei a asigurat condiţiile necesare reorganizării agriculturii pe baze socialiste. Primele gospodării agricole colective au fost inaugurate în iulie 1949. În 1962 a fost încheiat procesul cooperativizării agriculturii. A luat fiinţă C.A.P. Oboga în sate ale comunei cu următoarele denumiri: 16 Februarie la Oboga de Jos, Unirea la Oboga de Mijloc şi Ogorul Nou la Oboga de Sus. De la 1 ianuarie 1990 în condiţiile trecerii la economia de piaţă, în această perioadă de tranziţie, dificultăţile cu care se confrunta întreaga ţară sunt prezente şi în cadrul comunei Oboga în această perioadă, odată cu apariţia Legii 18/1991 C.A.P. Oboga intră în lichidare şi se desfinţează în anul 1992. Pământul este retrocedat foştilor proprietari conform situaţiei din registrele deţinute în arhiva Primăriei Oboga. Pe plan politic apar şi organizaţii ale unor partide nou înfiinţate, P.D.S.R. actual P.S.D. şi ale unor partide istorice P.N.T.C.D. şi P.N.L. Se desfăşoară alegeri libere din 4 in 4 ani.